Aşa cum am mai spus, liderul Joseph Bates i-a întâlnit pentru prima oară pe liderul White şi pe soţia lui în 1846. El ţinea Sabatul şi i-a forţat şi pe ei să-l ţină. La început nici unul din ei nu i-a dat o importanţă prea mare dar l-au acceptat ca să-i facă pe plac lui Bates, deoarece era important să câştige influenţa lui. Doamna White avea viziuni despre care Bates nu credea că vin de la Dumnezeu; dar erau nerăbdători să-l convingă că aşa era. Bates fusese căpitan pe mare şi învăţase despre stele; de fapt era pasionat de astronomie. În prezenţa doamnei White şi a altora, vorbea adesea despre diferite planete, poziţiile lor, lunile lor, şi „cerurile care se deschid”. În cartea lui "A doua mare mişcare adventistă" pagina 260, liderul J.N. Loughborough, cel mai mare exponent şi apologet al doamnei White, o citează pe o anume doamnă Truesdale:

"Ştiam cu toţii că căpitanul Bates era un mare iubitor al astronomiei, căci adesea ne învăţa cu privire la poziţia multor corpuri cereşti."

Se pare că doamna White nu acorda nici o atenţie acestui subiect şi nici nu părea să fie interesată de el. Dar în curând, a avut o viziune despre diferitele planete, dup cum spune Loughborough la pagina 258 a cărţii citate mai sus:

"Într-o seară, la conferinţa menţionată mai sus [Topsham, Maine, 1846], în casa domnului Curtis, şi în prezenţa liderului (Căpitanului) Bates care nu se hotărâse încă în privinţa acestor manifestări, doamna White, în timpul viziunii, a început să vorbească despre stele, oferind o descriere strălucitoare a inelelor rozalii pe care le-a văzut la suprafaţa unei planete şi a adăugat 'Văd patru luni.' 'O,' spuse liderul Bates, 'vede Jupiter.' Apoi, după nişte mişcări ca şi cum ar fi călătorit prin spaţiu, a început să descrie inelele în toată frumuseţea lor atât de deosebită şi a spus 'Văd opt luni.' 'Îl descrie pe Saturn.' A urmat o descriere a lui Uranus cu cele şase luni, apoi o descriere minunată a „cerurilor care se deschid”.

Era de ajuns şi şi-a împlinit scopul. Liderul Bates se convinsese şi a început să creadă cu tărie în viziunile ei.

Dar care sunt faptele? Doamna White n-a văzut decât ce credeau şi ce vorbeau însoţitorii ei . Dacă Dumnezeu i-ar fi dat viziunea aceea despre planete şi numărul lunilor fiecăreia, El i-ar fi dat numărul corect în fiecare caz şi astfel ea ar fi arătat ceea ce nu ştiau astronomii de atunci dar au descoperit mai târziu. Acest lucru ar fi dovedit că viziunea ei era de la Dumnezeu. Dar, pentru că s-a înşelat, s-a dovedit că Dumnezeu n-avea nici un rol în această viziune. Această viziune era ca şi restul revelaţiilor ei; pur şi simplu vedea ceea ce studiaseră, ceea ce credeau şi despre ce vorbeau alţii atunci. Fie că a pretins că a văzut toate astea pentru a a-l câştiga pe liderul Bates, fie că într-adevăr şi-a imaginat că le-a văzut, e un fapt dovedit că afirmaţia ei referitoare la numărul lunilor fiecărei planele era incorectă şi nu coincide cu ceea ce ştim despre ele. Fapte clare care nu pot fi negate dovedesc că nu ne putem baza deloc pe revelaţiile ei. Iată aceste fapte adunate de E.E. Frank, din New York City: "Jupiter are nouă luni în loc de patru; Saturn are zece luni în loc de opt şi Uranus are doar patru luni în loc de şase." Iată cum au fost făcute aceste descoperiri:

Jupiter. În 1892, Bernard, la Observatorul Lick, a descoperită cea de-a cincea lună a lui Jupiter; în 1905, Perrine, la acelaşi observator, le-a descoperit pe a şasea şi a şaptea; în 1908, Melotte a descoperit-o pe a opta la Greenwich; şi în 1914, Nickolson, la observatorul Lick, a descoperit-o pe a noua.

Saturn. În 1899, Prof. W.H. Pickering a descoperit a noua lună a lui Saturn, şi în 1905, pe a zecea.

Uranus. Sir Wm. Herschel a descoperit două din cele mai mari luni ale lui Uranus, şi a presupus că a mai văzut încă patru, lucru care a ost crezut până în 1851, cinci ani după viziunea doamnei White. În 1851, Lassell  a dovedit că Uranus are doar patru luni.

Pentru mai multe informaţii şi pentru a vedea numele acestor sateliţi vezi "Manualul de Astronomie" al lui Charles Young, Ph.D., LL.D., fost profesor de astronomie la universitatea Princeton.

[Nota editorului: Descoperiri recente arată că Jupiter are 16 luni, saturn cel puţin 18 şi Uranus 15. Uranus mai are şi inele care nu sunt menţionate de doamna White]

Concluzia e clară – pretenţia doamnei White era falsă. Nu l-a văzut pe Jupiter, căci Jupiter are nouă luni în loc de patru, cum a zis ea. Nu l-a văzut pe Saturn, căci Saturn are zece luni în loc de opt (şapte), după cum a pretins că a văzut ea. Nu l-a văzut pe Uranus căci Uranus are doar patru luni în loc de şase, cum a pretins ea. Şi totuşi ea susţine că Domnul i-a arătat toate aceste lucruri într-o viziune.

Această viziune a lunilor, ce corespunde exact cu ceea ce credea liderul Bates, l-a convins că viziunile veneau de la Dumnezeu. A întrebat-o dacă studiase vreodată astronomia şi ea i-a răspuns că nici măcar nu-şi aminteşte să se fi uitat vreodată într-o carte de astronomie. A fost mulţumit cu acest răspuns. Dar putea foarte bine să fi învăţat toate astea din conversaţiile avute cu el. Descoperiri recente au arătat că atât Jupiter, cât şi Saturn au mai multe luni decât a spus ea. Liderul Loughborough e nevoit să mărturisească acest lucru. Într-o notă de subsol de la pagina 258 din cartea lui deja menţionată, el spune: "Au mai fost descoperite şi alte luni ale lui Jupiter şi Saturn."

De fapt, chiar doamna White, relatând această viziune, l-a descris pe Saturn având doar şapte luni, numărul specificat atunci de astronomi. Iată propriile ei cuvinte din "Scrieri timpurii" pagina 32: "Am fost dusă apoi într-o lume care avea şapte luni." Dar până să-şi scrie liderul Loughborough cartea "Înălţarea şi progresul adventiştilor de ziua a şaptea", fusese descoperită altă lună şi editorii au avut curajul să-i schimbe cuvintele ca să sune"Văd opt luni." (Vezi pagina 126 din acea lucrare) Asta se întâmpla în 1892. Când liderul Loughborough şi-a revizuit cartea în 1905 şi a scos-o cu alt titlu, alte luni ale aceste planete fuseseră descoperite.

Descoperirile progresive din astronomie după ce doamna White a avut acea viziune au dovedit că revelaţia ei era falsă. Dar era o lovitură de maestru să câştige un convertit cu influenţă pentru cauza ei. Şi a reuşit, cu toate că era o fraudă.

Dacă liderul Bates ar fi în viaţă azi, ar fi nevoit să respingă pretinsa ei viziune a planetelor ca fiind falsă, date fiind contradicţiile datelor cunoscute, descoperite de la moartea lui.

Revelaţiile şi viziunile ce pot fi produse la cerere pentru a se potrivi unei ocazii, pot fi puse la îndoială cu uşurinţă, la fel cum pot fi puse la îndoială şoaptele şi ocheadele spiritelor familiare care vin când sunt chemate.