Susţinători ai reformei sănătăţii înainte de Ellen White

Oare a fost într-adevăr Ellen White cu un pas înaintea timpului ei?

Contrar  legendei populare, doamna White a adus lumii din jur puţine, poate chiar nici o reformă în domeniul sănătăţii. Majoritatea, sau poate toate învăţăturile ei despre sănătate, erau promovate de alţi susţinători ai reformei sănătăţii înainte ca ea să înceapă să le predice.

Influenţa fondatorului metodist John Wesley

Fiind crescută în biserica metodistă, sigur că doamna White cunoştea scrierile şi practicile fondatorului bisericii John Wesley. Wesley credea că sănătatea şi vindecarea erau o parte integrantă a mesajului Evangheliei. În 1746, ca tânăr evanghelist, Wesley a studiat medicina şi a început să-i viziteze pe cei bolnavi, prescriindu-le diferite remedii pentru problemele lor de sănătate. Prin 1753, testa puterile curative ale electricităţii, pe care o descria ca fiind "medicamentul cel mai eficace în bolile nervoase de orice tip care a fost descoperit până acum."

A scris un număr de cărţi despre reforma sănătăţii. Iată câteva reforme ale sănătăţii pe care le practica şi le sprijinea în anii 1700:

• Un consum moderat de alimente şi băuturi
• Avertiza împotriva lăcomiei, indolenţei şi a pasiunilor în exces
• Era împotriva medicamentelor cum ar fi opiumul şi chinina
• Recomanda două ore de mers pe jos în fiecare zi
• Îi sfătuia pe bolnavi să facă exerciţii în aer liber
• Evita mâncărurile foarte condimentate
• Ani de zile –a abţinut de la consumul de ceai
• A accentuat că curăţenia promovează sănătatea
• I-a sfătuit pe metodişti să evite tutunul şi prizatul

Pe lângă multele cărţi şi tractate despre sănătate, Wesley a fondat un sistem de spitale metodiste care e unul din cele mai mari sisteme de îngrijire private din lume din ziua de azi.

Influenţa liderului Joseph Bates

Reforma sănătăţii era un subiect important printre pionierii adventişti, mai ales pentru căpitanul Joseph Bates. Nu există nici o îndoială că Bates a avut o influenţă puternică asupra soţilor White şi asupra bisericii adventiste de la început. Bates era un susţinător al reformei sănătăţii care pornise o cruciadă împotriva "cutiilor de prizat şi de tutun şi a pipelor." Apoi deplângea folosirea sau traficul de "băuturi alcoolice, de la brandy la cidru şi bere." (The Sealing Message, p. 67-68)

Reformele sănătăţii doamnei M.L. Shew

În 1844, cu 19 ani înainte de prima „viziune” a doamnei White de spre reformele sănătăţii, doamna M.L. Shew publica a treia ediţie a unei cărţi de 156 de pagini despre reforma sănătăţii, intitulată Remedii pe bază de apă pentru femei: O lucrare populară despre sănătate, dietă şi regimul femeilor şi copiilor şi prevenirea şi tratarea bolilor. În această carte, ea învaţă:

• Alcoolul e o otravă mortală
• Medicamentele sunt "cât se poate de distrugătoare"
• Scoateţi sarea din dietă
• Condimentele, cum ar fi muştarul, piperul şi oţetul sunt "distrugătoare"
• Ceaiul e "una din otrăvurile cele mai distrugătoare"
• Tutunul e o otravă foarte puternică
• Baia zilnică, exerciţiile şi aerul curat sunt importante pentru o bună sănătate
• Folosiţi smântâna în loc de unt
• O diată vegetariană va promova sănătatea
• Brânza e greu de digerat
• Mesele trebuie să fie la şase ore distanţă. Se recomandă două mese pe zi pentru  "persoanele sedentare"
• Pâinea e „substanţa vieţii".  Pâinea proaspătă nu trebuie mâncată cât e încă caldă.

Reformele sănătăţii ale lui Sylvester Graham

Sylvester Graham, în Învăţături despre ştiinţa vieţii umane, (publicată în 1849) dădea următoarele explicaţii:

• Evitaţi toate alimentele care nu sunt naturale şi care stimulează şi trăiţi "numai din produsele lumii vegetale şi apă pură."
• Unul trebuie folosit "foarte puţin."
• Laptele proaspăt şi ouăle nu erau de dorit dar nu erau interzise.
• Brânza era permisă doar dacă era slabă şi proaspătă.
• Condimentele şi mirodeniile, cum ar fi piperul, muştarul şi scorţişoara era interzise deoarece provocau "excitare şi extenuare."
• Ceaiul şi cafeaua, la fel ca şi tutunul şi alcoolul, otrăveau sistemul.
• Produsele de patiserie, cu excepţia plăcintelor cu fructe, erau "printre cele mai distructive alimente care provocau bolile omeneşti."
• Era preferat somnul dinaintea miezului nopţii
• Odihna trebuia să aibă loc într-o cameră bine aerisită
• O baie cu buretele era de dorit în fiecare dimineaţă
• Îmbrăcămintea nu trebuia să fie restrictivă
• "Toate medicamentele sunt nocive."

(vezi Învăţături, p. 224-286)

În continuare, Graham era împotriva excesului marital şi a abuzului de sine (masturbarea). Graham credea că mâncărurile stimulante incitau pasiunile sexuale. Prin urmare, trăgea concluzia că una din cele mai bune metode pentru a controla impulsurile sexuale era adoptarea unei diete vegetariene şi abandonarea condimentelor, mirodeniilor, alcoolului, ceaiului şi cafelei (Învăţătură despre castitate pentru tineri, p. 83, 144-148).

Două mese pe zi de la Dio Lewis

În anii 1850, Dio Lewis a devenit un predicator cunoscut pe plan naţional, despre subiectul reformei sănătăţii. Învăţa multe din lucrurile pe care le învăţa şi Graham, dar a adăugat reforma a doar două mese pe zi.  Soţii White îl cunoşteau bine pe Dr. Lewis. În biografia doamnei White, nepotul ei Arthur face observaţia că la începutul anilor 1860...

"Review and Herald, editată de James White şi Uriah Smith, aborda câteodată subiecte legate de odihnă, aer curat, exerciţii, et. cetera, selectate din scrierile Dr. Dio Lewis. Adesea, erau incluse articole şi mustrări care descurajau consumul de tutun, ceai şi cafea." Ellen White, vol. 2, p. 73

Soţii nu cunoşteau doar scrierile despre sănătate ale Dr. Lewis, dar în 1871 chiar au vizitat casa acestuia din  Boston şi au avut o discuţie cu el în particular (vezi scrisoarea 15, 1871 către Edson şi Emma White, Noiembrie 15, 1871, 5MR 397.1}

Reformatorul millerit Larkin Coles

Larkin B. Coles era mai puţin cunoscut decât Graham sau Lewis. Totuşi, prezintă un interes special pentru adventişti deoarece era un predicator-medic millerit. Înainte de moartea sa în 1856 a scris două cărţi despre sănătate. În aceste cărţi, recomanda aerul curat, exerciţiile, o dietă vegetariană, nefolosirea stimulentelor, reforma în îmbrăcăminte, puritatea sexuală şi medicamentele naturiste. O parte din scrierile doamnei White despre reforma sănătăţii par a fi uimitor de asemănătoare cu scrierile lui Coles.

Coles nu numai că avertiza împotriva consumului de carne deoarece sporea înclinaţiile animalice dar şi discuta despre legătura dintre consumul de carne şi boli. A rămas cunoscut pentru că a tras un semnal de alarmă  (pe care-l trăseseră şi alţi susţinători ai reformei sănătăţii) că exista o legătură între consumul de tutun şi carcinoame. (Frumuseţile şi deformările folosirii tutunului, 1853, p. 142)

Ellen White şi reforma sănătăţii

Ellen White era o "întârziată" în reforma sănătăţii. În timp ce ea nu primise prima ei „viziune” despre reforma sănătăţii până în 1863,  mişcarea reformei sănătăţii era la apogeu în America cam pe la începutul anilor 1850. Predicile despre sănătate şi o viaţă modestă străbăteau ţara, prin biserici şi săli publice, promovând o dietă vegetariană şi avertizând împotriva alcoolului, tutunului şi corsetelor. Cu un deceniu înainte ca doamna White să primească "viziunea" despre reforma sănătăţii, toţi principalii adepţi ai învăţăturilor ei despre sănătate erau învăţaţi de către creştini non-adventişti cunoscuţi la nivel naţional pentru campania lor de promovare a sănătăţii.

Prima ei încercare de reformă a sănătăţii

Prima încercare a doamnei White de a introduce reforma sănătăţii a fost scrierea unei cărţi intitulate Apel către mame, publicată în 1864. Ca şi în cazul eforturilor lui Sylvester Graham cu două decenii înainte, doamna White a decis că membrii bisericii ei trebuiau să fie avertizaţi de pericolele care ameninţau sănătatea prin masturbare. Pe prima pagină, avertizează prin numărul uimitor de morţi cauzate de masturbare.:

Aţi observat nivelul uimitor al mortalităţii din rândul tinerilor? (Apel, p. 5)

 

Conform doamnei White, masturbarea nu numai că provoacă moartea şi o întreagă gamă de suferinţe fizice dar cauzează şi probleme de sănătate mintală:

 

Adesea, mintea ajunge o ruină şi se instalează nebunia. (Apel, p. 27)

 

Nu e nevoie să mai spunem, Apel către mame nu mai este disponibilă în forma tipărită. La fel ca şi în cazul multor alte scrieri ale şi viziuni ei care s-au dovedit a fi incorecte, această carte a dispărut pur şi simplu din raza publică de acces. (dacă vreţi să aflaţi mai multe lucruri despre ceea ce a scris doamna White în această carte şi alte scrieri timpurii despre sănătate, apăsaţi aici.)

Încercări ulterioare

În vreme ce în arena reformei sănătăţii n-a ajuns să aibă niciodată faima proorociţei Mary Baker Eddy—a cărei primă carte Ştiinţă şi sănătate, publicată în 1875, s-a vândut în jur de 10 milioane de exemplare—eforturile ulterioare ale doamnei White –au dovedit mai pline de succes. Cu ajutorul personalului ei format din scriitori şi editori profesionişti, a reuşit să scoată o carte despre reforma sănătăţii mult mai bună care e disponibilă şi în ziua de azi: Lucrarea de vindecare. Poate că doamna White a avut ocazia să citească cartea doamnei Eddy:

Mary Baker Eddy, Ştiinţă şi sănătate, 1875	Ellen G. White
Rugăciunea nu poate schimba Ştiinţa existenţei dar tinde să ne armonizeze cu ea. (p. 1)	Rugăciunea  nu trebuie să producă nici o schimbare în Dumnezeu; trebuie să ne armonizeze pe noi cu Dumnezeu. (Christ's Object Lessons, p. 143, 1900)
...ne va modela şi ne va şlefui în persoane noi, până când ne vom trezi în asemănarea Lui. (p. 4)	Apoi, El ne va modela şi şlefui după asemănarea divină... (Semnele timpurilor, 3/11/1903)
Imperfecţiunile şi necurăţia lor simţeau mustrarea permanentă a perfecţiunii şi purităţii Sale. (p. 52)	Prezenţa Lui era o mustrare pentru toate lucrurile neadevărate şi josnice. În lumina purităţii Lui, oamenii se vedeau necuraţi... (Educaţie, p. 79, 1903.

 

Surse pentru materialele de mai sus:

1. E. Brooks Holifield, Health and Medicine in the Methodist Tradition, 1986.
2. Dr. Ronald Numbers, Prophetess of Health, 1992.
3. Sydney Cleveland, White-Wahsed, 1998.